Confession

     Nu stiu nici acum de ce am decis sa scriu aceasta postare. Probabil ca sa ma eliberez, mai ales pentru ca am tinut ascuns acest lucru fata de prietenii mei si i.am mintit in legatura cu ce s.a intamplat cu adevarat. Nu sunt mandra de acest episod, dar vreau sa ma descarc.
    
    Era ianuarie cand l.am cunoscut. Era fermecator si ma trata cu mare atentie...era frumos...la inceput. Apoi ne petreceam majoritatea timpului la el acasa. Stateam pe canapea in fiecare zi si ne marturiseam toate grijile si tot ce ne trecea prin cap apoi ne faceam de cap in bucatarie prostindu.ne incercand sa facem clatite.
Cu timpul am observat ca era foarte posesiv, practic nu mai aveam voie sa fac nimic. Dar am ignorat asta la inceput deoarece stiam ca pe masura ce vom avea mai multa incredere unul in celalalt toata presiunea va disparea. Dar nu a fost asa...devenea din ce in ce mai rau dar nu vroiam sa renunt caci tineam mult la el si totusi era foarte stresant, asa ca am cerut o pauza cu o seara inainte de Valentine's day.
     Eram putin cam trista, iar el devastat. Un prieten se oferise sa ma scoata afara din casa, avand in vedere ca era ziua indragostitilor, zicea el, nu avea rost sa stau bosumflata. Am iesit in parc cu el. Imi dadea sfaturi despre ce as putea face mai departe in acea relatie, si vorbind cu el parca imi lua toate grijile de pe umeri, pentru ca era placuta compania lui....poate prea placuta. Am incheiat prin a ne saruta tandru pe un colt de banca din parcul 23 august. O mica aventura nu mi.ar fi stricat... eu speram la mai mult...dar nu s.a putut. Acum fac si rime. 
      Am trecut peste...avand in vedere ca nu am mai auzit nimic de la el, si am decis sa reiau relatia cu cel de la bun inceput. Parea mult mai intelegator acum si totul mergea ca pe roate. Intr.o zi cand eram la el, stateam si ne prosteam ca doi indragostiti, iar el a inceput sa vrea mai mult. M.am lasat dusa de val caci mangaierile erau placute, pana cand am deschis ochii si am zis "nu pot!". El a continuat cu sarutarile si soaptele iar degetele lui alunecau incet pe soldurile mele de pe o parte pe alta, iar buzele lui imi gadilau pieptul. Incercam sa mai scot si cateva cuvinte cum ar fi "nu vreau, termina, nu pot" dar cu cat spuneam mai mult cu atat simteam ca ma strange mai tare de maini incercand sa ma tina cat mai mult langa el. Deja incepusem sa ma misc si vroiam sa ma ridic dar privirea lui devenea tot mai violenta. Am ridicat capul si am spus tare si raspicat pentru ultima data "nu vreau !". In clipa aceea m.am trezit intinsa cu trupul lui peste al meu tinandu.ma de toate incheieturile. Vroiam sa tip, dar nu mai era nimeni in casa iar de afara nu m.ar fi auzit nimeni. Ma zvarcoleam dar el ma impungea tot mai mult...deja nu mai aveam ce sa fac....totul aproape se terminase iar in mintea mea era doar teama...imi era frica de ce s.ar fi putut intampla daca m.as fi ridicat de la bun inceput si as fi incercat sa ies din camera.
      Aveam lacrimi in ochi si o privire scarbita. Imi era sila de el, dar mai mult de mine. Cand totul s.a incheiat abia daca mai aveam putere sa izbucnesc in plans. El s.a asezat ghemuit pe fotoliu cu capul aplecat incercand sa.si smulga parul din cap. Eu m.am imbracat, mi.am luat geanta si am iesit imediat din casa.
     Vroiam sa ma arunc in cea mai apropiata balta si sa ma spal in ea. Ma trezeam in fiecare dimineata uitandu.ma in oglinda si spunandu.mi "asa am ajuns...fraiera am fost", apoi imi puneam pe fata masca de copil inocent si zambaret si porneam spre scoala. Prietenii ma tot intrebau cum mai merge relatia, iar eu tot inventam povesti cu tot felul de certuri pe care le aveam cu el care sa dovedeasca faptul ca ne.am despartit.
Nu eram in stare sa povestesc absolut nimanui cele intamplate pentru ca imi era rusine de mine.
   
    Nu am uitat acele imagini si senzatii, dar acum nu mai dor asa tare, desi parerea despre mine nu s.a schimbat.

 Minerva

9 comentarii:

  1. E bine ca te-ai descarcat aici. A fost o greseala pe care sigur nu o vei repeta, incearca sa uiti. E doar un pasaj neplacut, iar faptul ca te-ai descarcat probabil te-a ajutat, nu?

    Stii cum e aia, "priveste inainte si nu te uita inapoi decat daca esti sigura ca e o priveliste placuta"
    Ai grija de tine! :* Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  2. parerea despre tine n-ar fi trebuit sa se schimbe, doar ca dupa o asemenea chestie e normal sa-ti fie scarba de tot.
    in masura sa-ti dau in sfat in legatura cu chestia prin care ai trecut nu am, pentru ca n-am trecut prin asa ceva, dar trebuia sa fi tare man ! ar trebui sa incepi sa reiei 'relatia' cu tine insati, sa incepi sa te iubesti din nou si sa ai incredere in tine.
    te pup !

    RăspundețiȘtergere
  3. ai avut curajul sa-i spui: " Nu vreau" , lucru ce te face o eroina.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu obisnuiam sa joc teatru cand eram ranita . Poate din orgoliu , sau poate din prea mult respect fata de mine insumi .

    RăspundețiȘtergere
  5. Oricum , povestea in sine e .. socanta . Asa descoperim si alte fetze ale persoanei 'iubite'.

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne ma lasat fara cuvinte aceasta postare a ta..in primul rand imi imaginez cat de greu iti era .. hey da nu trebuie sa ai aceasta parere despre tine in nici un caz nu aveai de unde sa sti ce se ascunde in spatele fetei lui .. ce persoana poate sa fie acel baiat unde ii sunt manierele asa se poarta cu o fata? .. incredibil cred ca l-as fi batut i-as fi dat cu ceva in cap iti dai seama ca a lasat o amprenta pe tine care oricat ai vrea nu o poti sterge nu stiu da oricum acel baiat va fi pedepsit si nu de tine sau de altcineva ci de Dumnezeu cand ii va fi lumea mai draga .. asa ca tu stai linistita si incearca sa nu te mai acuzi sa iti schimbi parerea despre tine ca altfel nu vei purtea trece peste ... te pup

    RăspundețiȘtergere
  7. ''era frumos...la inceput''.

    asa se intampla mereu... inceput frumos, alea alea...iar sfarsitul doare de 10 ori mai mult decat fericirea pe care ai trait-o...dar zic ca merita :)

    RăspundețiȘtergere
  8. am ceva pentru voi 2 pe blog :) Minerva si Hestia :*

    RăspundețiȘtergere